|
Fragment dintr-un jurnal de călătorie
Cristian Petru Bălan, Glenn Ellyn, Illionois
 Aşadar, iată-ne pe Pământul sfânt, în Ţara făgăduinţei. De fapt, veniserăm să ne împlinim visul fiecărui creştin îndrăgostit de viaţa Mântuitorului nostru, dornici de a cunoaşte la faţa locului mediul în care a trăit Iisus, lumea iudaică, spaţiul geografic al genezei creştinismului; voiam, aşadar, să păşim pe o parte din drumurile străbătute de El pe pământul sfinţit de sângele Lui.
Prima impresie despre Tel Aviv, oraş relativ tânăr (întemeiat în 1909), cu nume frumos - “Dealul Primăverii”, în traducere românească - a fost tot o impresie frumoasă, deoarece, cu unele excepţii, ne-a întărit convingerea că ne aflăm într-o interesantă metropolă modernă, construită în stil european, cu ambiţia să concureze, prin lux şi strălucire, cu Parisul şi New Yorkul, fără să le egaleze, bineînţeles.
Fosta capitală a ţării, Tel Aviv-Jaffa, cu o populaţie de cca 1 milion 100 de mii de locuitori, se mândreşte cu o superbă plajă întinsă pe malul estic al Mediteranei, cu o promenadă flancată de palmieri şi hoteluri ultraelegante, amintind întrucâtva de plaja de la Miami, dar cu adevărate promenade de vis şi cu un nisip mult mai fin decât cel din Florida, ca să nu mai vorbim de apa totdeauna caldă unde se poate face baie chiar şi iarna.
Evident, Tel Avivul străluceşte prin originalitatea cu care edilii oraşului au reuşit, la fel ca în Atena, capitala Greciei, să îmbine noul cu vechiul, modernul cu vestigiile unei lumi orientale. Am observat că toate casele din oraş aveau pe acoperişul lor sisteme de încălzire a apei cu ajutorul energiei solare. Străbătând străzile şi pieţele telaviviene, te poţi lesne rătăci dacă nu studiezi cu atenţie hărţile orientative sau dacă nu ştii ce anume puncte de vizită să alegi. În acest sens, ghidurile turistice te ajută recomandându-ţi să vizitezi restaurantele, cazinourile şi hotelurile cele mai căutate de vizitatorii străini, alături de unele vestigii elenistice, iudaice şi romane. Dacă dispui de timp, poţi vizita în acest oraş casa-muzeu Ben-Gurion, primul premier israelian, casa poetului naţional Haim Nachman Bialik (1875-1934), Piaţa Carmel, care seamănă cu un târg arabo-iudeo-est european; Muzeul Naţional Eretz Israel, care adăposteşte numeroase colecţii romane şi bizantine; ultramodernul Planetarium, Muzeul Etzel, Muzeul de Istorie Tel Aviv-Jaffa, Muzeul de Artă, Opera de stat, teatrele, bibliotecile universitare, unde găseşti numeroase cărţi româneşti şi toată presa evreiască de limba română (după presa de limbă ebraică, ziarele româneşti de acolo se clasează numeric imediat pe locul al doilea!). Evreii iubesc foarte mult teatrul, chiar mai mult decât filmele, Israelul ocupând locul întâi pe glob în privinţa numărului de teatre şi de amatori de teatru, raportat la numărul relativ mic de locuitori (6 milioane, cât are în prezent, din care 15% sunt arabi palestinieni). Dat fiind faptul că în Israel lucrează peste 150.000 de muncitori din România şi că există foarte mulţi evrei-români, teatrele din ţara noastră întreprind dese turnee în Tel Aviv, spectacolele desfăşurându-se totdeauna cu sălile arhipline. Aproape toţi evreii emigranţi din România asistă în casele lor la programele prin cablu ale unor staţii de televiziune venite din ţara noastră. În această fostă capitală, cel mai mare oraş al ţării, în care au rămas majoritatea sediilor de ambasade, este concentrată peste jumătate din producţia industrială a statului israelian. Dar în primul rând, Tel Avivul este un oraş al tineretului şi al turismului, un mare centru comercial, care şi-a dublat capacitatea economică atunci când, în 1948, s-a unit cu oraşul Jaffa (sau Yafo), cu care s-a contopit într-o mare metropolă.
Spre deosebire de Ierusalim, acest “Deal al Primăverii” este cosmopolit, un oraş mai mult european, fără caracter religios, aş zice chiar destul de vizibil secular, aproape laic. Tinerii se îmbracă occidental, un tineret în blugi, preferând discotecile şi barurile, în locul sinagogilor. Ei sunt pasionaţi după dansul şi muzica occidentală, îndeosebi după hiturile americane. Printre ei, am întâlnit mulţi evrei negri. Această populaţie semită, evrei de culoare şi de religie mozaică, a fost repatriată din Etiopia.
Paralel cu însuşirea muzicii uşoare vestice, tineretul iudaic îşi iubeşte în aceeaşi măsură şi muzica lor locală, un gen de muzică populară asemănătoare atât cu unele melodii arabe cât şi cu manelele aflate la modă acum în România. Restaurantele şi barurile israelite sunt pline, în special seara, frecventate de mulţi studenţi şi elevi, dar trebuie să vă mărturisesc că am ocolit cu precauţie acele locuri suprasolicitate unde oricând poate apărea un palestinian cu creierii spălaţi şi cu vise stupide că va deveni cândva erou naţional, înconjurat de 27 de cadâne în raiul lui Mahomed, dacă-şi va detona centura cu bombe de pe burtă omorându-i pe toţi nevinovaţii din jurul lui... Când, totuşi, a fost nevoie să mergem la vreun restaurant, am ales totdeauna unul mai puţin frecventat de lume. Dar şi acolo am fost controlaţi minuţios la intrare de paznici înarmaţi, deoarece s-au întâmplat numeroase cazuri de asasinate arabo-palestiniene prin aceste cumplite metode-surpriză kamikaziste, de criminale sinucideri în locurile aglomerate, încurajate şi binecuvântate de organizaţiile teroriste Hamas şi Al Qaeda. Totdeauna ele au lăsat în urmă numeroase victime şi multă jale. Am văzut câteva urme unde s-au întâmplat asemenea măceluri, locurile fiind marcate cu semne de pioşenie şi cu mici altare unde trecătorii depun zilnic flori. Pentru a preîntâmpina astfel de întâmplări tragice, pretutindeni, pe străzi, prin pieţe, pe plajă, prin alte locuri publice, întâlneşti patrulând grupuri de poliţişti şi militari, fete şi băieţi înarmaţi, care supraveghează continuu şi cu atenţie totul, de jur-împrejur. De aceea, în Tel Aviv poţi circula la miezul nopţii prin orice cartier fără nici o teamă. Şi nicăieri n-ai să vezi pe ziduri mâzgălituri cu mii de grafitti cum le vezi mai peste tot în oraşele din occident, iar mai nou chiar şi în România.
În concluzie, Tel-Aviv-ul merită să fie vizitat şi vă garantez că nu veţi regreta!
|
